Industria prelucrătoare

Industria prelucrătoare include transformarea fizică sau chimică a materialelor, substanțelor sau componentelor în produse noi, deși aceasta nu poate fi folosită ca un criteriu universal pentru definirea prelucrării (vezi nota de mai jos despre prelucrarea deșeurilor). Materialele, substanțele sau componentele transformate constituie materii prime, ce sunt produse ale agriculturii, silviculturii, pescuitului, industriei extractive, precum și ale altor activități din industria prelucrătoare. Modificarea substanțială, refacerea sau reconstrucția bunurilor este în general considerată drept prelucrare. Unitățile angajate în industria prelucrătoare sunt adesea descrise ca uzine, fabrici sau oțelării și folosesc în mod curent mașini acționate electric și echipamente de manipulare a materialelor. Unitățile care transformă materialele sau substanțele în produse noi, manual sau la domiciliul lucrătorului, și care comercializează către public produsele obținute în aceleași locații, cum sunt brutăriile și croitoriile de comandă, sunt incluse, de asemenea, în această secțiune.

Unitățile de prelucrare pot:

• prelucra materialele proprii
• sub-contracta o parte a proceselor de prelucrare a materialelor proprii
• deține drepturile legale asupra produselor, dar sub-contractă întregul proces de prelucrare a materialelor (proprii sau nu)
• desfășura procese de prelucrare în cadrul sub-contractelor mai sus menționate.

Produsul obținut pe baza procesului de prelucrare poate fi finit, în sensul că este gata pentru utilizare sau consum, sau poate fi semi-finit, în sensul că va deveni materia primă pentru prelucrări ulterioare. De exemplu, produsul rafinării aluminei este materie primă în producția primară a aluminiului; aluminiul primar constituie materia primă a producției de sârmă din aluminiu; iar sârma din aluminiu este materia primă pentru fabricarea produselor obținute din sârmă. Fabricarea componentelor specializate și a părților/pieselor de schimb, a accesoriilor și anexelor la mașini și echipamente este, de regulă, clasificată în aceeași clasă ca și fabricarea mașinii și echipamentului cărora sunt le sunt destinate piesele de schimb și accesoriile. Fabricarea de componente și piese de schimb nespecializate ale mașinilor și echipamentelor, de exemplu, motoare, pistoane, motoare electrice, ansambluri electrice, supape, roți dințate, rulmenți cu role, este clasificată în clasa de prelucrare corespunzătoare fără a lua în considerare mașina sau echipamentul în care pot fi incluse aceste articole. Totuși fabricarea componentelor și accesoriilor specializate prin turnarea sau extrudarea materialelor plastice este inclusă în grupa CAEN 222.

Activitatea de asamblare a părților componente ale unui produs este considerată prelucrare.

Aceasta include atât asamblarea produselor din producție proprie cât și asamblarea componentelor provenind de la terți. Recuperarea deșeurilor, adică prelucrarea deșeurilor în materii prime secundare este clasificată în grupa CAEN 383 (Recuperarea materialelor reciclabile). Deși poate implica transformări fizice sau chimice, această activitate nu este considerată a fi o parte a industriei prelucrătoare. Scopul primordial al acestor activități este considerat a fi tratarea sau prelucrarea deșeurilor. Și ele sunt prin urmare clasificate în secțiunea C (Captarea și distribuția apei; salubritate, administrarea deșeurilor, activități de decontaminare). Totuși fabricarea de produse noi (spre deosebire de materiale brute secundare) este clasificată în industria prelucrătoare, chiar dacă aceste procese utilizează deșeuri ca materii prime. De exemplu, producția de argint din deșeuri de film este considerată a fi un proces de fabricație.

Activitățile specializate de întreținerea și repararea mașinilor și echipamentelor industriale, comerciale și similare sunt clasificate în general, în diviziunea CAEN 33 (Repararea, întreținerea și instalarea mașinilor și echipamentelor). Totuși repararea calculatoarelor și a bunurilor personale și gospodărești este clasificată în diviziunea CAEN 95 (Repararea calculatoarelor și a bunurilor personale și gospodărești), în timp ce repararea vehiculelor cu motor este clasificată în diviziunea CAEN 45 (Comerțul cu ridicata și cu amănuntul, întreținerea și repararea autovehiculelor și a motocicletelor).

Instalarea mașinilor și echipamentelor, atunci când este efectuată ca o activitate specializată, este clasificată în CAEN 3320.

Observație: granițele industriei prelucrătoare și ale celorlalte sectoare în cadrul clasificării pot fi oarecum neclare.

De regulă, activitățile din secțiunea industriei prelucrătoare implică transformarea materialelor în produse noi. Rezultatul lor este un produs nou. Totuși definiția a ceea ce constituie un produs nou poate fi oarecum subiectivă.

Ca o clarificare, următoarele activități sunt considerate în CAEN drept industrie prelucrătoare:

• prelucrarea peștelui proaspăt (curățirea stridiilor, tranșarea peștelui), neefectuată pe o navă de pescuit, vezi CAEN 1020
• pasteurizarea și îmbutelierea laptelui, vezi CAEN 1051
• prelucrarea pieilor de animale, vezi CAEN 1511
• tratarea lemnului, vezi CAEN 1610
• tipărirea și activități conexe, vezi CAEN 181
• reșaparea cauciucurilor, vezi CAEN 2211
• producția betonului, vezi CAEN 2363
• electroliza, placarea, tratamente termice ale metalului, vezi CAEN 2561
• reconstrucția sau fabricarea (transformarea) mașinilor (de exemplu motoare de automobile, vezi CAEN 2910)

Totodată, există activități care, deși implică uneori procese de transformare, sunt clasificate în alte secțiuni CAEN (cu alte cuvinte, nu sunt clasificate drept industrie prelucrătoare).

Ele includ:

• exploatarea forestieră, clasificată în secțiunea A (agricultură, silvicultură și pescuit);
• tratarea produselor agricole, clasificată în secțiunea A (Agricultură, silvicultură și pescuit);
• tratarea minereurilor și a altor minerale, clasificată în secțiunea B (Industria extractivă);
• construcția de structuri și operațiuni de fabricare executate pe șantier, clasificate în secțiunea F (Construcții);
• activități de fragmentare și redistribuire în loturi mici, inclusiv ambalarea, reambalarea sau îmbutelierea produselor, ca băuturile sau substanțele chimice; sortarea deșeurilor; amestecarea vopselelor la comanda clientului și tăierea metalelor la comanda clientului; tratamente care nu conduc la o versiune modificată a aceluiași produs și sunt clasificate în secțiunea G (Comerțul cu ridicata și amănuntul; repararea autovehiculelor cu motor și a motocicletelor).