Folosești un browser foarte vechi.
Îți recomandăm să folosești un browser modern pentru o mai bună experiență de navigare.
Această secțiune include vânzarea en-gros și en-detail (în alte cuvinte, vânzarea fără transformare) a oricărui tip de bunuri fizice și prestarea de servicii legate de vânzarea de mărfuri. Bunurile sunt obiecte fizice, produse pentru care există o cerere, asupra cărora pot fi stabilite drepturi de proprietate și a căror proprietate poate fi transferată de la o unitate la alta prin desfășurarea de tranzacții pe piețe. Aceasta este în conformitate cu definițiile și conceptele aplicate în domeniul balansei de plăți, Grupul de lucru pentru economia digitală G20, Ghidul pentru măsurarea comerțului digital etc.
Vânzarea en-gros și en-detail reprezintă ultimele etape în distribuția mărfurilor. În acest scop, sunt desfășurate activități auxiliare (vezi orientările introductive, Capitolul xx), care includ o serie de operațiuni obișnuite (sau manipulări) asociate cu comerțul, fără a transforma bunurile. Aceste operațiuni (sau manipulări) includ, de exemplu, sortarea, clasificarea și asamblarea bunurilor, amestecarea sau combinarea bunurilor (de exemplu, nisip), îmbutelierea (cu sau fără curățarea prealabilă a sticlelor), ambalarea, desfacerea mărfurilor în cantități mai mici și reambalarea pentru distribuția în loturi mai mici, stocarea (fie că este sau nu congelată sau răcită). Dacă nu sunt desfășurate ca operațiuni obișnuite (sau manipulări) asociate cu comerțul, activitățile menționate pot fi realizate ca activități principale, secundare sau auxiliare în alte secțiuni ale CAEN.
Distincția între vânzarea en-gros (diviziunea CAEN 46) și vânzarea en-detail (diviziunea CAEN 47) se bazează pe tipul de client.
Vânzarea en-gros este revânzarea de bunuri noi și folosite către comercianții cu amănuntul, comerțul business-to-business (de exemplu, către utilizatori industriali, comerciali, instituționali sau profesioniști) sau către alți angrosisti, sau implică acționarea ca agent sau intermediar în cumpărarea mărfurilor pentru, sau vânzarea mărfurilor către, astfel de persoane sau companii. Tipurile principale de afaceri incluse sunt angrosiștii comercianți, în alte cuvinte, angrosiști care își asumă dreptul de proprietate asupra bunurilor pe care le vând, precum comercianții angrosisti sau intermediarii, distribuitorii industriali, exportatorii, importatorii și asociațiile de cumpărare cooperative, sucursalele de vânzări și birourile de vânzări (dar nu magazinele cu amănuntul) care sunt întreținute de unități de producție sau minerit, separate de fabricile sau minele lor în scopul comercializării produselor lor și care nu iau doar comenzi pentru a fi îndeplinite prin expediții directe din fabrici sau mine. De asemenea, sunt incluși brokerii de mărfuri și produse, comercianții pe comision, agenții, asamblorii și cumpărătorii. Dacă angrosistul nu își asumă proprietatea asupra bunurilor pe care le comercializează, acesta este clasificat în grupul CAEN 461. Dacă angrosistul își asumă proprietatea asupra bunurilor, chiar dacă acționează în numele unei terțe părți, acesta este clasificat în grupurile CAEN 462 până la CAEN 469.
Angrosiștii adesea asamblează, sortează și clasifică fizic bunuri în loturi mari, desfac mărfurile în cantități mai mici, reambalează și redistribuie în loturi mai mici (de exemplu, pentru produse farmaceutice); stochează, răcesc, livrează și instalează bunuri, se angajează în promovarea vânzărilor pentru clienții lor și în designul etichetelor.
Vânzarea cu amănuntul este revânzarea de bunuri noi și folosite către consumatorii finali pentru consum sau utilizare personală sau casnică, indiferent de canal, în magazine, magazine de tip universal, tarabe, case de comenzi poștale, vânzători la ușă, comercianți ambulanți, cooperative de consum, case de licitație etc. Aceasta include vânzarea de bunuri prin intermediul showroom-urilor (unde bunurile expuse pot fi cumpărate), prin puncte de vânzare efemere (de exemplu, magazine temporare) precum și în magazine automatizate.
Majoritatea comercianților cu amănuntul își asumă dreptul de proprietate asupra bunurilor pe care le vând, dar unii acționează ca agenți pentru un principal și vând fie pe bază de consignație, fie pe bază de comision. Dacă comerciantul cu amănuntul nu își asumă proprietatea asupra bunurilor pe care le comercializează, acesta este clasificat în grupul CAEN 479. Dacă comerciantul își asumă proprietatea asupra bunurilor, chiar dacă acționează în numele unei terțe părți, acesta este clasificat în grupurile CAEN 471 până la CAEN 478.
CAEN nu face nicio distincție la nivel de grup și clasă între vânzările cu amănuntul în magazine și vânzările online. Majoritatea activităților de vânzare cu amănuntul funcționează atât în magazine, cât și online (precum și prin alte canale de distribuție) și este dificil să se diferențieze între cele două canale de distribuție/vânzare pe baza metodei principale de vânzare. Cota vânzărilor în magazin și online poate varia în timp, afectând stabilitatea clasificării. Principalele criterii de clasificare pentru vânzarea cu amănuntul în CAEN se bazează pe ceea ce se vinde și nu pe canalul de vânzare, indiferent de produsul vândut.
Vânzarea cu amănuntul prin intermediul comenzilor poștale sau al internetului este clasificată în funcție de tipul de bunuri vândute.
Distincția între vânzarea en-gros și vânzarea cu amănuntul nu se bazează pe cantitatea de bunuri vândute, deoarece vânzarea en-gros poate fi efectuată pe bază de unități, la fel cum vânzările cu amănuntul pot fi făcute pe bază de mărfuri în vrac. În schimb, distincția principală între vânzarea en-gros și vânzarea cu amănuntul este tipul de client. Vânzarea en-gros implică de obicei clienți de afaceri, în timp ce vânzarea cu amănuntul implică de obicei clienți finali, cum ar fi gospodăriile. Dacă un comerciant vinde atât către clienți de afaceri, cât și către clienți finali fără distincție și este practic imposibil să se distingă majoritatea tipului de clienți, atunci se recomandă tratarea vânzătorului ca pe un comerciant cu amănuntul.
Amestecarea băuturilor care urmează să fie furnizate de producător sau de un contractor este clasificată în manufactură (secțiunea CAEN C). Dacă este efectuată ca o operațiune obișnuită (sau manipulare) asociată cu comerțul, este considerată o activitate auxiliară și integrată în secțiunea CAEN G.
Această secțiune include de asemenea:
- activitățile de comerț în tranzit constând în cumpărarea de materii prime, mutarea acestora dintr-un teritoriu vamal în altul. Comerțul în tranzit reprezintă o tranzacție triangulară în care traderul în tranzit desfășoară tranzacții de export și import între două sau mai multe țări diferite, în afara propriului teritoriu economic. Traderul în tranzit deține bunul în timpul transportului (spre deosebire de intermediarii care nu își asumă proprietatea asupra bunurilor intermediare)
- activități de servicii de intermediere specializate și nespecializate pentru vânzarea cu amănuntul, vezi CAEN 479
- vânzarea de alimente și băuturi prin intermediul aparatelor automate de vânzare sau prin puncte de vânzare automatizate